Ce sunt E-urile și care sunt cele mai periculoase pentru sănătate?

Numite popular E-uri (“E”-ul vine de la Uniunea Europeană), aditivii alimentari sunt substanțe chimice adăugate unor produse din comerț pentru a le prelungi termenul de valabilitate, pentru a le evidenția culoarea sau pentru a le îmbunătăți gustul.

Scurt istoric al E-urilor
Principalele categorii de E-uri
E-uri inofensive
E-uri suspecte
E-uri periculoase
Efectele consumului de E-uri

Scurt istoric al E-urilor

Aditivii alimentari au început să fie folosiți pe scară largă încă din secolul al 19-lea, când autoritățile și-au dorit ca producția de alimente să fie ieftină, iar conservanții au fost cei mai folosiți aditivi, cel puțin la început. Acidul boric, de exemplu, a fost folosit între 1870 și 1920 fiind mai apoi interzis din cauza toxicității demonstrate în studiile pe rozătoare și mai apoi pe oameni.

Abia în 1962 s-a decis publicarea unei liste cu aditivi alimentari. La început, aceasta cuprindea coloranții artificiali. În 1964 au fost adăugați conservanții, mai apoi, în 1970, antioxidanții, lista fiind completată în 1974 de emulsificatori, stabilizatori, întăritori și agenți gelifianți.

Principalele categorii de E-uri

Aditivii alimentari sunt împărțiți în 24 de categorii, însă există șapte categorii ceva mai cunoscute:

• Conservanți – prelungesc durata de viață a alimentelor de pe raft prin încetinirea degradării bacteriene. Unul dintre cei mai cunoscuți conservanți este dioxidul de sulf (E220) folosit de sute de ani pentru conservarea vinului. Conservanții sunt cuprinși între E200 și E299.
• Corectori de gust – nu au gust specific, ci scot în evidență aroma unor alimente. Glutamatul monosodic (E621) este unul dintre cei mai cunoscuți corectori de gust fiind folosit pentru a da gust, printre altele, cipsurilor. Corectorii de gust au un indicator cuprins între E600 și E699.
• Îndulcitori (edulcoranți) – înlocuitori ai zahărului, sunt folosiți în produse pentru diabetici sau dulciuri cu eticheta “sugar free” de la sucuri și bomboane la ciocolată și gumă de mestecat. Aspartamul (E951) este cel mai folosit îndulcitor artificial iar edulcoranții au indicator de la E900 la E999.
• Coloranți – sunt adăugați pentru a face alimentele să pară mai apetisante sau pentru a reda culoarea alimentelor după procesare. Aceștia pot fi naturali (de exemplu, luteina este cunoscută drept E161b) și sintetici (unul dintre cele mai cunoscute, tartrazina, este E102). Coloranții au indicatorul cuprins între E100 și E 180.
• Emulgatori și întăritori – ajută la combinarea unor ingrediente care nu merg împreună, de exemplu, uleiul și oțetul în dressingul pentru salate. Acești aditivi asigură și stabilizarea produsului – uleiul și oțetul de mai sus nu se separă. Întăritorii sunt folosiți pentru a oferi vâscozitate unor alimente precum înghețata iar guma Xantan (E415) și guma guar (E412) stabilizează maioneza. Emulgatorii și întăritorii se găsesc între indicatorii E400 și E499.
• Antioxidanți și corectori de aciditate – încetinesc procesul de degradare al unor alimente. De exemplu, încetinesc oxidarea în cazul uleiurilor și al grăsimilor animale (acidul ascorbic – E300 – este folosit deseori pentru a preveni râncezirea produselor din carne). Antioxidanții sunt cunoscuți pe lista de aditivi alimentari după indicele cuprins între E300 și E399.
• Agenți de îngroșare – eliberează gaz în momentul încălzirii alimentelor. Bicarbonatul de sodiu (E500) este cel mai cunoscut agent de îngroșare. Agenții de îngroșare sunt cunoscuți după indicatorul cuprins între E500 și E599.

E-uri inofensive

În general, E-urile inofensive sunt naturale sau foarte puțin procesate față de aditivii sintetici. În acestă categorie intră:

• Curcumina (E100) – este un colorant natural care provine din rădăcina de turmeric sau ghimbir și este folosit pentru a colora. În Asia este folosită pentru a da culoare galben-portocalie unor preparate locale. În comerț se folosește pentru a da culoare unor băuturi alcoolice, produselor de patiserie, produselor lactate cu fructe, înghețatei, torturilor, biscuiților, cerealelor (dulci), bomboanelor, sosurilor etc.
• Tocoferoull/vitamina E (E306) – substanța este extrasă din măsline și floarea-soarelui. Tocoferolul este un antioxidant natural care poate încetini degradarea unor alimente.
• Lecitina (E322) – este o substanță galben-brună cu rol în emulsionarea și omogenizarea unor alimente. Uneori este adăugată ca ingredient sprayurilor folosite pentru a preveni lipirea alimentelor de tavă. Lecitina poate fi extrasă din boabe de soia, semințe de rapiță, semințe de bumbac sau semințe de floarea-soarelui.
• Riboflavina/vitamina B2 (E101) – este folosită pe post de colorant. Riboflavina este solubilă în apă și stabilă la temperaturi înalte, fiind folosită ca aditiv în produsele lactate, cereale și diverse deserturi. Este interzisă în produsele pentru sugari și copii mici.
• Acidul ascorbic/vitamina C (E300) –  poate fi folosit ca antioxidant sau ca agent de creștere. Pentru a fi folosit în comerț este sintetizat din glucoză fermentată.
• Clorofila (E140) – este unul dintre cele mai răspândiți coloranți naturali, fiind folosit în special în cazul băuturilor din fructe sau legume verzi. Este folosită în cazul unor preparate de restaurant iar celebrul absint este colorat natural de acest compus.
• Ceara de albine (E901) – folosită pentru a da glazură unor gume de mestecat sau pentru a aroma unele produse apicole. De asemenea, este folosita pentru a glazura produsele de cofetărie, boabele de cafea sau citricele.
• Acidul stearic (E570) – are rol plasticizant pentru guma de mestecat și oferă aromă de unt unor produse de patiserie.
• Guma arabică (E414) – are rol de stabilizator, emulgator și agent de îngroșare. Este extrasă natural din arborele Acacia senegal și este folosit ca aditiv în dulciuri, grăsimi tartinabile, înghețată, fructe și legume la conservă, produse din carne, lactate, sosuri etc.

Sursa foto: Pinterest

E-uri suspecte

E-urile suspecte sunt acele E-uri despre care oamenii de știință au păreri diferite. Unele studii au arătat o legătură între consumul lor și creșterea riscului unor boli, altele nu au arătat efecte negative. Mai jos sunt principalii aditivi alimentari suspecți:

• Xilitol (E967) – are rol stabilizator și emulgator oferind susținere pentru alți aditivi. Este extras din lemn de mesteacăn, porumb și lemn de esență tare. Este folosit ca îndulcitor pentru produse de cofetărie, în conserve de fructe, ciocolate fără zahăr, lactate, cereale și alte produse dietetice. Poate avea efecte laxative și este interzis sugarilor și copiilor mici. În cantități mare produce balonare și flatulență.
• Silicon (E900) – este folosit ca un agent de îngroșare și protejează uleiurile și grăsimile de râncezire. Este folosit în băuturile alcoolice, în produsele de cofetărie, conservele de fructe și legume, paste tartinabile, piureuri de legume, produse fast food, energizante, gemuri, produse de slăbit și compoturi.
• Ulei de soia (E479) – are rol emulgator și de agent de îngroșare, folosit mai ales în prepararea alimentelor care urmează a fi prăjite.
• Fosfat de amoniu (E442) – are rol de emulgator și stabilizator fiind folosit în produse de patiserie cu ciocolată sau cacao. Este extras din ulei de rapiță. Consumul excesiv poate determina alergii, dereglări hormonale și probleme digestive.
• Sorbitol (E420) – este un îndulcitor hipocaloric fiind folosit în deserturi, fructe, legume, dulciuri cu lapte sau cacao, în sosuri, gumă de mestecat, muștar etc. Este obținut în mod industrial din dextroză. În cantități mari produce balonare, flatulență și diaree. Nu este indicat copiilor mici. Consumul excesiv poate duce la scăderi periculoase în greutate.
• Gumă Xantan (E415) – are rol de îngroșare și poate fi folosit ca stabilizator și emulgator. Este produs prin fermentarea zahărului sau a melasei și este folosit în dulciuri, creme, sosuri, produse fast food, înghețată, conserve de fructe și legume, condimente, salamuri, produse din pește. În cantități mare produce balonare și flatulență. Are efecte negative dacă este combinată cu medicația pentru diabet scăzând glicemia mult prea mult.
• Gumă Guar (E412) – are rol stabilizator, de îngroșare, emulgator. Este extras din arbustul de Guar și este folosit în produse de patiserie cu lapte, în grăsimi tartinabile, sosuri, produse din carne, conserve de fructe/legume. Este recomandat copiilor doar în cantități mici. Poate îngreuna absorbția nutrienților iar în unele cazuri duce la constipație.
• Nitrat de sodiu (E251) – are rol conservant fiind folosit la conservarea legumelor, în brânzeturi, pizza și produse de carne. Are potențial cancerigen și poate distruge hemoglobina. Este interzis copiilor sub 6 luni.
• Albastru briliant (E133) – este un colorant alimentar sintetic extras din gudron de huilă. Este folosit în băuturi alcoolice și non-alcoolice, în conservarea fructelor și a legumelor, în deserturi cu fructe sau lapte, produse fast food, biscuiți, napolitane, produse din pește,, brânză topită, muștar, produse dietetice. Poate fa alergii și este interzis copiilor cu ADHD.
• Roșu Allura (E129) – este un colorant sintetic din compuși azotici. Este folosit în băuturi alcoolice și non-alcoolice, conserve din fructe/legume, deserturi pe bază de grăsimi, fructe sau lapte, produse de cofetărie, conserve din pește, preparate dietetice. Este interzis persoanelor cu intoleranță la salicilați și poate intensifica simptomele astmului și ale ADHD la copii. Crește riscul de leucemie și cancer de vezică.
• sulfiți (E220-E228) – au rol de conservant natural, fiind folosiți pentru a conserva alimentele acide și pentru a albi făina și pentru a preveni destabilizarea culorii vinului alb. Intensifică simptomele astmului iar la persoanele sănătoase poate provoca alergii și probleme digestive.

Sursa foto: Pinterest

E-uri periculoase

În general, consumul de E-uri periculoase ar trebui interzis cu totul sau limitat mult in consumul alimentelor bogate în acești aditivi. Mai jos sunt cei mai periculoși dintre ei:

• Zaharina (E954) – este un îndulcitor sintetic, fiind de 300-500 ori mai dulce decât zahărul. Este folosit pe scară largă în băuturi alcoolice și non-alcoolice, în dulciuri dietetice, cereale, produse de patiserie hipocalorice, conserve de fructe, gemuri, sosuri, conserve de pește. Există potențial cancerigen demonstrat de studiile pe rozătoare. Reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății susțin că produsul nu este cancerigen pentru oameni, iar mecanismul de acțiune demonstrat la rozătoare nu este aplicabil oamenilor.
• Caragenan (E407) – are rol emulgator, stabilizator și de îngroșare, fiind folosit mai ales în rețete cu produse lactate, în creme, sosuri, conserve din fructe, înghețată, conserve din carne, pateuri vegetale. Poate produce inflamații gastrointestinale și crește riscul de ulcer și cancer de colon, fiind toxic pentru rinichi.
• Acid citric (E330) – este un regulator de aciditate și un aromatizant alimentar. Este folosit în produse pe bază de fructe sau lapte, în produse de panificație, patiserie și în produse pentru sugari și copii mici. Efectele secundare apar doar atunci când este consumat în cantități mari și includ iritarea tubului digestiv și foarte rar, reacții alergice (în cazul persoanelor care au alergie la citrice și fructe de pădure).
• Benzoat de sodiu (E211) – este un conservant folosit în băuturi non-alcoolice, concentrate de ceai, conserve de fructe și legume, gemuri, măsline, produse din pește, crustacee, fructe de mare, deserturi cu lapte, alimente dietetice. Poate provoca reacții alergice și agravează simptomele celor cu astm și a copiilor cu ADHD. În cantități mari poate duce la gastrită, vărsături, probleme de rinichi.
• Negru briliant (E151) – este un colorant sintetic extras din azotați. Este adăugat produselor din pește/fructe de mare/crustacee, produse de cofetărie, gemuri, sosuri, conserve de legume. Poate produce alergii la persoanele cu intoleranță la salicilați. Intensifică simptomele astmului și ale ADHD. Este interzis în SUA, Canada, Japonia, Finlanda și Norvegia.
• Propilen glicol (E1520) – are rol stabilizator, antispumant, emulgator și agent de îngroșare. Este folosit în băuturi alcoolice și în esențe de rom/vanilie/lămâie etc. Afectează sistemul nervos și cardiac.
• Monoglutamat de sodiu (E621) – este un potențiator de aromă folosit în băuturi alcoolice și non-alcoolice, pateuri vegetale, mâncare fast food. Are efect neurotoxic putând cauza amorțeală, tremur, amețeli, dureri de cap dar și schimbări de dispoziție și vărsături.
• Carmin (E120) – este un colorant natural de origine animală și conferă culoarea roșie băuturilor alcoolice și non-alcoolice, produselor din carne, legumelor, fructelor, cerealelor pentru micul dejun, dulciurilor, produselor de cofetărie. Poate determina alergii și intensificarea simptomelor ADHD.

Efectele consumului de E-uri

În cantități normale (o prăjitură, o felie de pizza etc), aditivii nu constituie un pericol, potrivit specialiștilor. Problemele apar atunci când aceste substanțe se acumulează în organism.

Toate substanțele sunt toxice în doze mari. Chiar și cafeaua poate deveni toxică, însă pentru acest lucru este nevoie să consumi 100 de cești pe zi.

De asemenea, monoglutamatul de sodiu (E621) folosit în produsele fast food este relativ mare raportat la conținutul nutrițional, însă acest compus chimic este prezent și în produse naturale precum brânză, lapte, suc de roșii proaspăt stors, suc de struguri, nuci, ciuperci etc. iar experții spun că parmezanul presărat peste paste poate avea mai mult monoglutamat decât un hamburger din comerț.

Mai mult, orice aliment fie că are E-uri sau nu poate deveni toxic – merele conțin cianide, cartofii conțin solanini toxici, varza conține goitrogeni, iar consumul în exces de broccoli poate crește riscul de cancer.

Pe de altă parte, consumul oricât de mic de E-uri poate avea efecte negative în cazuri foarte rare. De exemplu, persoanele cu fenilcetonurie trebuie să evite produsele îndulcite cu aspartam (E951) deoarece acesta conține fenilalanină, o substanță care nu este metabolizată de acești bolnavi. Alte E-uri, în special metabisulfitul de sodiu (E223) eliberează un gaz care poate agrava simptomele astmului.

Legislația în vigoare interzice folosirea aditivilor alimentari, inducand astfel în eroare consumatorii. E-urile sunt trecute pe etichete însă nu sunt precizate si avertizări asupra posibilelor efecte (cu excepția produselor care agravează simptomele ADHD la copii).

Responsabilitatea pentru aditivii folosiți revine producătorilor iar nouă, consumatorilor, ne revine sarcina de a fi atenți la etichete și de a alege produse cât mai puțin procesate chimic.

Sursa foto: Shutterstock