Scarlatina este o infecție bacteriană care se remarcă mai ales prin erupții roșii-rozalii, care acoperă întreg corpul. Afectează cu precădere copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 15 ani, însă 80% dintre cazurile de scarlatină apar la copiii mai mici de 10 ani. Boala nu este una gravă, însă lăsată netratată poate afecta rinichii și inima.

Cum se transmite scarlatina?
De câte tipuri este scarlatina?
Care sunt simptomele scarlatinei?
Care sunt complicațiile asociate scarlatinei?
Cum este diagnosticată scarlatina?
În ce constă tratamentul scarlatinei?
Cum poate fi prevenită scarlatina?

Cum se transmite scarlatina?

Scarlatina apare și se transmite ușor de la un purtător la altul, atunci când o persoană intră în contact cu streptococul beta-hemolitic din grupul A. Atingerea unor persoane bolnave, folosirea aceluiași cuțit sau prosop, folosirea aceluiași pahar, precum și consumul acelorași alimente (de exemplu, din aceeași caserolă ca persoana bolnavă) crește șansele de transmitere a bolii.

De asemenea, scarlatina se transmite și prin tuse sau strănut (microbii rămân în aer până la două ore după tuse), perioada de incubare (de la contactul cu un bolnav și până la îmbolnăvire) fiind cuprinsă între două și patru zile. De aceea, este important ca dacă un copil vine în contactul cu un altul care are scarlatină să se spele bine pe mâini cu apă și săpun înainte de a se atinge la ochi, nas sau gură.

TTrebuie știut că persoanele care au scarlatină sunt contagioase timp de câteva săptămâni uneori chiar și după dispariția simptomelor. Bacteria răspunzătoare se transmite ușor între persoanele apropiate fizic, de exemplu, la școală, acasă sau la locul de muncă. În cazuri foarte rare, scarlatina se ia dacă atingi sau consumi mâncare contaminată, mai ales lapte.

De câte tipuri este scarlatina?

Scarlatina este de mai multe tipuri, putând fi clasificată după intensitate, după etiologie (cauzele bolii) și după vârstă.

În funcție de intensitate, scarlatina poate fi:

  • benignă (ușoară)
  • medie (comună, manifestată cu febră mare)
  • severă (toxică, septică)

După etiologie, scarlatina poate fi:

  • streptococică
  • stafilococică (în cazuri rare)

În fine, scarlatina poate fi clasificată și în funcție de vârsta bolnavului în:

  • sub 1 an (rară, cu complicații)
  • 1-3 ani (forme atipice)
  • preșcolari și școlari (cea mai comună formă)

Care sunt simptomele scarlatinei?

Semne și simptomele asociate scarlatinei pleacă de multe ori de la denumirea sa populară (febra roșie). Mai jos sunt cele mai comune simptome ale scarlatinei:

  • erupții cutanate roșii sau roșii-rozalii – apar mai întâi pe față și gât iar apoi se extind pe trunchi, brațe și picioare
  • linii roșii – pielea de sub genunchi, cea de subraț și cea din jurul organelor genitale are o nuanță mult mai profundă de roșu
  • limba capătă o nuanță roșu-căpșună – este roșie cu mici puncte albe
  • febră de 38-41 grade Celsius
  • frisoane
  • roșu în gât
  • dificultăți la înghițit
  • senzație generală proastă și vărsături
  • dureri de cap
  • dureri abdominale
  • piele palidă în jurul buzelor

Aceste simptome durează circa două săptămână dacă cel mic urmează un tratament cu antibiotice recomandat de doctor.

Care sunt complicațiile asociate scarlatinei?

Complicațiile scarlatinei apar doar în cazuri foarte rare (atunci când copilul suferă și de alte boli sau are o imunitate scăzută) sau atunci când boala este lăsată netratată.

Principalele complicații includ:

  • infecții ale urechii
  • pneumonie
  • meningită
  • febră reumatică (care poate afecta inima, încheieturile și sistemul nervos)
  • infecții ale plămânilor, rinichilor sau sângelui

Cum este diagnosticată scarlatina?

În cele mai multe cazuri, doctorul va diagnostica scarlatina pe baza examenului fizic; el va examina pielea, gâtul și limba pacientului.

Uneori va recomanda o recoltare din gât pentru a confirma existența unei infecții cu streptococ și pentru a exclude alte boli cu simptome similare.

În ce constă tratamentul scarlatinei?

Scarlatina este tratată mai ales cu antibiotice. Acestea distrug bacteriile și ajută sistemul imunitar să reducă infecția.

Doctorii recomandă medicamente precum acetaminofen, penicilină sau eritromicină (recomandată mai ales celor cu sensibilitate la penicilină) pentru durere și febră, ibuprofen (vorbește cu doctorul de familie înainte), medicație tipică pentru durerea de gât (dropsuri mentolate) dar și gargară cu apă sărată și folosirea unui umidificator pentru a reduce din severitatea durerii de gât. Tratamentul cu antibiotice trebuie urmat în întregime, chiar și după dispariția simptomelor. Acest lucru este esențial pentru a elimina infecția și pentru a reduce riscul de afecțiuni post-streptococice.

De asemenea, micul pacient trebuie să consume multe lichide (mai ales, apă, supe și ceaiuri).

Dieta zilnică trebuie să fie cât mai simplă și să includă lactate, supe și fructe, iar pentru calmarea senzației de mâncărime poți apela la o loțiune pe bază de calamină (carbonat de zinc).

Cum poate fi prevenită scarlatina?

Din nefericire, nu există încă un vaccin contra scarlatinei, așa că trebuie să ne concentrăm atenția asupra prevenției. Spălarea pe mâini cu apă și săpun este vitală pentru cel mic, imediat după masă, după ce a venit de afară, după toaletă sau după ce a interacționat cu o persoană infectată. Copilul nu ar trebui să folosească aceleași tacâmuri și pahare cu colegii sau prietenii, iar regula se aplică și în privința mâncării.

Următoarea regulă vizează tusea, strănutul și ștersul nasului. Cel mic trebuie învățat să apeleze la un șervețel de hârtie atunci când strănută/tușește pentru a preveni răspândirea germenilor (șervețelele folosite trebuie aruncate imediat după folosire). Este ideal ca după fiecare tuse/strănut cel mic să se spele pe mâini.

Pe termen lung, un sistem imunitar puternic poate crește șansele de rezistență în fața infecțiilor. Întărirea imunității se realizează mai ales printr-o combinație dintre o dietă zilnică sănătoasă și echilibrată, activitate fizică moderată și eventualele suplimente vitaminice recomandate de doctor.

Scarlatina nu este o boală gravă, mai ales dacă este detectată din timp. Antibiotice recomandate de doctor, supele calde, ceaiul și o dietă în care predomină lactatele și fructele proaspete sunt de obicei cele mai bune forme de tratament pentru micii pacienți.  

Sursa foto: Pixabay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*