Etimologic vorbind, kinetoterapia înseamnă terapie prin mișcare (“kinesis” înseamnă mișcare în limba greacă) cu alte cuvinte, punerea în practică a unor exerciții fizice specifice pentru refacerea corpului. În general, kinetoterapia este recomandată în procesul de recuperare, fie după o traumă (pentru recăpătarea unor funcții motorii) sau operații, fie ca parte din activitatea de pregătire a sportivilor.

De câte tipuri este kinetoterapia?
Care sunt obiectivele kinetoterapiei?
În ce cazuri este recomandată kinetoterapia?
Ce diferențe există între kinetoterapie și fizioterapie?
Ce persoane NU ar trebui să apeleze la kinetoterapie?

De câte tipuri este kinetoterapia?

Există două tipuri de kinetoterapie: de recuperare și profilactică. Kinetoterapia de recuperare are drept obiectiv refacerea unor funcții diminuate ale organismului (diminuare care a apărut ca urmare a unui traumatism sau boli). Kinetoterapia profilactică, pe de altă parte, vizează menținerea sănătății sau încetinirea cronicizării unei boli prin exercițiu fizic, masaj medical și tehnici de relaxare.

Dacă apelezi la această formă de terapie pentru a ameliora o anumită condiție fizică există un risc mai mare de febră musculară, cel puțin pe termen scurt (aceasta va apărea ca urmare a exercițiilor de întindere musculară sau în urma masajului medical).

Care sunt obiectivele kinetoterapiei?

În funcție de nevoile fiecărui pacient, terapeutul concepe un plan personalizat de exerciții, care are drept scop:

  • Recuperarea mobilității – dacă ai dificultăți în timpul mersului la sfârșitul ședințelor de kinetoterapie (trebuie să urmezi minim 10 ședințe) se dorește recuperarea capacității de mișcare și creșterea mobilității articulațiilor
  • Inducerea relaxării – relaxarea musculară este esențială pentru a îmbunătăți controlul asupra funcțiilor organismului și pentru a corecta mișcările involuntare (apărute ca un simptom al unei boli sau ca urmare a unui traumatism). Cu timpul, durerea se va reduce, la fel și contracțiile musculare și vei reuși să te relaxezi în timpul ședințelor de kinetoterapie
  • Reeducarea sensibilității – se referă la punerea în practică a unor exerciții fizice pentru a spori reacțiile la stimuli. În acest caz se dorește reeducarea și recuperarea funcțiilor faciale, genitale sau sfincteriene
  • Corectarea posturii – kinetoterapia poate fi de ajutor și atunci când vine vorba de menținerea unei posturi armonioase. Prin exerciții medicale, se poate corecta atât postura pe scaun, cât și cea din timpul mersului, prin exerciții de tonifiere a musculaturii și realiniere a părților corpului (brațe, picioare, trunchi, spate)
  • Educarea și reeducarea coordonării, controlului și echilibrului – prin kinetoterapie poți redobândi control asupra reacțiilor musculare prin îmbunătățirea reflexelor și a capacității de coordonare și control. Se dorește și păstrarea echilibrului în poziție statică și în mers
  • Reeducarea respiratorie – prin anumite exerciții de kinetoterapie vei învăța să respiri corect pentru a permite relaxarea musculaturii
  • Îmbunătățirea rezistenței și a forței musculare – specific mai ales sportivilor, dar și persoanelor supraponderale care vor să slăbească sau persoanelor cu un stil de viață sedentar care vor să își recapete tonusul muscular. În acest caz, persoanele sunt expuse unor exerciții de rezistență însă, în același timp, li se monitorizează nivelul de oboseală, capacitatea cardiovasculară și respiratorie, nivelul glicemiei și consumul energetic pentru a evita accidentarea sau extenuarea

Este important de știut că aceste ședințe de kinetoterapie trebuie continuate acasă pentru a obține rezultatele dorite.

În ce cazuri este recomandată kinetoterapia?

Cum spuneam ceva mai sus, kinetoterapia are o mulțime de aplicații, de la recuperarea în urma unei traumatism sau accident, până la corectarea posturii, creșterea anduranței sportive și susținerea procesului de recuperare a mobilității. Mai jos sunt câteva dintre cazurile în care este nevoie de kinetoterapie:

  • Afecțiuni cardiovasculare și pulmonare – recomandat mai ales înainte și după operații de inimă/plămâni (de exemplu, bypass coronarian) dar și după atac de cord, afecțiuni obstructive pulmonare sau fibroză pulmonară. Obiectivul este recăpătarea capacității cardiovasculare/pulmonare (inima trebuie să pompeze suficient sânge pentru funcționarea normală a organelor iar plămânii trebuie să filtreze suficient oxigen pentru a permite funcționarea inimii și a celorlalte organe)
  • Afecțiuni geriatrice (de la artrită la osteoporoză, cancer, Alzheimer, dizlocări de șold, recuperarea echilibrului, incontinență urinară etc) se aplică mai ales persoanelor vârstnice iar kinetoterapia îți ajută să treacă prin această etapă a vieții cu demnitate
  • Afecțiuni neurologice (post-atac vascular cerebral, dureri cronice de spate cauzate de vătămarea nervilor, scleroză multiplă, vătămarea unor părți ale creierului, boala Parkinson și alte afecțiuni neurodegenerative, paralizie facială sau accidentarea coloanei) – cum adesea astfel de probleme de sănătate sunt însoțite de pierderea vederii, a echilibrului și a funcționalității mușchilor, exercițiile medicale se vor concentra asupra acestor aspecte în vederea obținerii independenței (cel puțin parțiale)
  • Afecțiuni ortopedice (operații ortopedice, hernie de disc, luxații, entorse, scolioză, lordoză, cifoză, dureri de spate, paralizii, sindrom de tunel carpian, probleme tempo-mandibulare, fracturi sportive etc) – obiectivul este recuperarea mobilității
  • Afecțiuni pediatrice (congenitale, de dezvoltare, neuromusculare sau ca urmare a unor boli) – kinetoterapia se concentrează, în acest caz, asupra îmbunătățirii capacităților motorii și a echilibrului precum și creșterea funcționalității musculare și a anduranței (în unele cazuri, exercițiile medicale ajută și la recuperarea senzorială sau cognitivă)
  • Sănătatea feminină – kinetoterapia adresează probleme precum osteoporoza, durerea pelviană, perioada pre și post-natală, umflarea mâinilor sau a picioarelor, incontinența urinară și poate chiar fi de ajutor creșterea ratei de concepție la femeile afectate de infertilitate
  • Probleme sportive – în cazul sportivilor, kinetoterapia are mai multe funcții,  fiind benefică în recuperarea după accidentare sau în prevenirea unei accidentări prin educarea sportivilor

Ce diferențe există între kinetoterapie și fizioterapie?

O confuzie des întâlnită apare între kinetoterapie și fizioterapie. Dacă kinetoterapia vizează modalități de recuperare musculară, articulară și neuronală prin mișcare, fizioterapia înseamnă o formă de tratament care are la bază agenți fizici (aer, lumină, electricitate).

Spre deosebire de kinetoterapie, care lucrează cu mișcările corpului, fizioterapia include mai multe forme de tratament (terapie cu ultrasunete, magnetoterapie, electroterapie etc). În general, fizioterapia este recomandată mai ales pentru a preveni o accidentare și pentru a facilita realizarea sarcinilor fizice ușoare (mers, păstrarea echilibrului etc).

Dacă kinetoterapeuții lucrează în spitale, centre de reabilitare și centre sportive, fizioterapeuții lucrează în colaborare cu doctorii (procesul de prevenție este unul colaborativ).

Ce persoane NU ar trebui să apeleze la kinetoterapie?

Deși kinetoterapia poate fi benefică în majoritatea cazurilor de probleme locomotorii, neurologice sau de recuperare, există și o serie de excepții. Mai jos sunt categoriile de persoane care nu ar trebui să apeleze la această formă de tratament:

  • pacienții cu operații pe coloană care au anchiloză
  • pacienți cu operații articulare (mai ales în perioada postoperatorie timpurie)
  • pacienții cu rupturi de tendoane sau mușchi
  • pacienții cu probleme grave ale sistemului cardiovascular, respirator sau renal (va preciza acest lucru și doctorul)
  • pacienții afectați de cancer al coloanei vertebrale sau a articulațiilor
  • pacienții cu forme complexe de cancer
  • pacienții cu hemoragii deschise
  • pacienții cu accident vascular cerebral (kinetoterapia este indicată însă doar după trecerea unui anumit interval de timp și numai la recomandarea doctorului)
  • pacienții cu fracturi ale oaselor tubulare (tibie, cubitus, metatarsiene, metacarpiene, falangele degetelor)

Kinetoterapia este o modalitate de a pune exercițiul fizic medical în centrul procesului de recuperare. Executarea cu atenție a exercițiilor, precum și repetarea lor (conform instrucțiunilor) acasă, reprezintă o modalitate sigură de grăbire a recuperării.

Sursa foto: Shutterstock

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*